La pomul lăudat să nu te duci cu sacul sau, dacă e vorba de celebrul outlet din Parndorf, o localitate situată la vreo 50 de kilometri de Viena, să nu te duci cu trenul. Asta pentru că e complicat să te pui de-a curmezişul orelor fixe de la CFR-ul lor (de altfel impecabil) şi de la cele câteva maxi-taxi-uri ce te spre zona de cumpărături.

De la aeroportul din Viena sugerez să se ia un taxi spre Parndorf, dacă sunteţi mai mulţi ieşiţi chiar bine: o cursă costă până în 60 de euro. Altfel, e destul de complicat de ajuns, schimbaţi multe mijloace de transport şi pierdeţi timp. În schimb, din Parndorf în Viena un taxi ajunge până la 100 de euro. Oricum, cel mai avantajos e cu maşina personală, scăpaţi de multe bătăi de cap.

Cât priveşte preţurile din outlet, în februarie cel puţin nu erau cine ştie ce. La Mango era buluc de români, se găseau bluze şi tricouri la 3-5 euro, la Benneton preţuri mai scumpe ca în reprezentanţa din centrul Vienei, Zara nu există în outlet. Există în schimb mai multe reprezentanţe Zara în centrul Vienei unde găseşti în perioada asta preţuri de excepţie: de la 5 la 15 euro, produse mişto.

Alte branduri nu m-au impresionat ca reduceri, cu excepţia celor de la Zegna, unde puteai găsi pantaloni foarte faini la preţuri între 15 şi 20 de euro.

Citeste mai departe »

Dacă originalul este prilej de pelerinaj artistic la Milano, cele două copii în mărime naturală ale tabloului “Cina cea de taină” pictat de Lonardo da Vinci atrag de asemenea mii de turişti. Una dintre copii este în Belgia, la Tongerlo, iar cealaltă, ceva mai celebră, în Biserica Minoriţilor din Viena (Minoritenkirke), de unde sunt şi imaginile de mai jos. Aceasta din urmă este realizată din mozaic de Giacomo Raffaelli. E impresionantă prin monumentalitate şi grija aproape nefirească pentru detaliu, fiind centrul gravitaţional din incinta Bisericii. Pentru oricine are drum prin Viena, merită cu prisosinţă a fi văzută.

Citeste mai departe »

Dacă încerci să te iei după internet atunci când vizitezi Viena, atunci înseamnă că ai ajuns aici degeaba dacă nu ai apucat să guşti din minunatul tort Sacher, dintr-una din cafenelele cu acelaşi nume. Am făcut-o şi pe asta, pentru cinci euro, şi nu aş mai repeta experienţa. Pentru că în oraşul în care sunt unele dintre cele mai bune dulciuri din lume, tortuleţul Sacher mi-a părut că semăna la gust cu un fel de magiun nu tocmai reuşit de pe la noi. Mă rog, chestie de gust, în schimb locaţia e superbă şi, cum altfel, foarte scumpă.

Citeste mai departe »

Sau măcar de ce îmbătrâneşte frumos. Am fost de curând în două mari oraşe europene şi, deşi pe fugă, se poate observa că e încă viu interesul occidentalilor pentru presa scrisă. În metroul din Milano, ca şi în cel din Viena, multă, chiar foarte multă lume citea ziare serioase, fără ţâţe pe copertă, ziare care costau la chioşcuri de la un euro în sus. Mai mult, în cafenelele din Viena, de unde sunt şi imaginile de mai jos, în pură tradiţie germană întâlnită chiar şi la Bucureşti anii trecuţi, lumea îşi lua la cafea sau ceai ziarul preferat dintr-un loc ce seamănă cu o mică bibliotecă a presei scrise cotidiene. Şi nu erau puţini cei care frunzăreau în tihnă ziarele expuse. Evident, toate erau titluri serioase.

Citeste mai departe »

Unul dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult din Viena, cu rădăcini în perioada romană, Biserica Sfântul Petru din Viena (Peterskirche) este o splendidă bijuterie artistică, în special datorită picturilor din interior. Este oarecum ascunsă de clădirile din centru, dar merită cu prisosinţă descoperită. Pentru amatorii de conspiraţii: e administrată de Opus Dei.

Citeste mai departe »

Din orice colţ al centrului Vienei ai păşi spre Catedrala Sfântul Ştefan (Wiener Stephansdom), senzaţia de grandoare este copleşitoare. Probabil unul dintre puţinele obiective turistice pe care nu le poţi cuprinde în întregime cu obiectivul aparatului de fotografiat, Domul din Viena îţi taie respiraţia şi îţi ameţeşte vederea atunci când te înşiri cu gâtul pe spate pentru a-i zări colţul cel mai de sus, cel mai aproape de cer. Impresionant.

Citeste mai departe »

Extrădarea lui Nicolae Popa din Indonezia a cauzat un conflict editorial între România Liberă şi Realitatea TV, primii acuzând faptul că televiziunea lui Vântu le-a furat ştirea. Popa este mâna dreaptă a lui Vântu în afacerea FNI, aşa că informaţiile despre subiect sunt binevenite în trust, indiferent de riscuri. Citeste mai departe »

Printre multele atracţii ale Vienei, e imposibil să nu te laşi dus la casa copilului teribil al muzicii, Wolfgang Amadeus Mozart (1756 – 1791). Din păcate, în afara faptului că cei care administrează locaţia sunt maeştri în a scoate profit, locul fiind împânzit cu suveniruri (de la şerveţele cu Mozart, până la CD-uri), micul muzeu în sine nu e deloc spectaculos. O casă mare, în care la unul din etaje a locuit Mozart, casă care acum e tapetată cu copii după diverse acte ale vremii, plus câteva din obiectele care i-au aparţinut lui Mozarartistuluit. Totul pentru un preţ de intrare de 9 euro.

Citeste mai departe »

PUBLICITATE. A fost ziua copilului amicilor mei. Un puşti de 5 ani înnebunit după jucării cu telecomandă. Plecăm în căutare de elicoptere cu telecomandă, maşinuţe cu telecomandă şi în general orice jucărie cu telecomandă ce putea părea atractivă.

Ajunşi în magazinele cu jucării, ne-am simţit asediaţi de oferte diverse, însă prea puţine opţiuni pe ceea ce căutam noi. Aşa că, după îndelungi consultări am ales o variantă de şalupă, bineînţeles cu telecomandă. Citeste mai departe »

Pe lângă sutele de atracţii ale Vienei, vizitarea Criptei Capucinilor (Kapuzinergruft ori Kaisergruft) poate ocupa fără greş top trei obiective turistice, chiar dacă clădirea vechii biserici este oarecum ascunsă ochilor trecătorilor, deşi se află în centrul oraşului. Din 1633 şi până în zilele noastre locul adăposteşte mormintele habsburgilor, până acum fiind adunate aici rămăşiţele pământeşti a 146 de persoane.
Ultima înmormântare a avut loc în 2008, iar poate cel mai impunător loc de veci este cel al împăratului Francisc Iosif I. Cel mai impunător, nu neapărat şi cel mai spectaculos, pentru că sicriele adunate în Cripta Capucinilor au parte de o arhitectură pe cât de neobişnuită, pe atât de impunătoare. Cu alte cuvinte, când intri în acest loc de veci monumental poţi liniştit să consideri că ai ales să vizitezi un domeniu artistic.

Citeste mai departe »

Biserica Santa Maria delle Grazie ar fi ea însăşi o legendă chiar şi fără Leonardo da Vinci, deşi istoria şi valul de pelerini turişti o leagă iremediabil de capodopera acestuia din urmă, celebrul tablou Cina cea de taină (Il Cenacolo, La Ultima Cena). Punct principal de atracţie în Milano, Cenacolo Vinciano, aflat lângă Santa Maria delle Grazie, nu primeşte zilnic decât câţiva zeci de vizitatori, fiind necesară o programare cu câteva săptâmâni înainte pentru a putea admira pictura lui Leonardo.

Citeste mai departe »

“Trebuie să reglaţi contrastul, pentru că pare portocaliu”, a spus Adrian Năstase, deconcertând, pentru o clipă moderatorul. “Glumiţi, nu-i aşa?”, i-a răspuns Răzvan Dumitrescu. Asta l-a surprins însă pe dl. Năstase – nu părea să fi glumit.

Aşa cum nu erau în glumă telefoanele insistente date pe 28 noiembrie 2004, din ceruri, pe la două redacţii de televiziune din Bucureşti. Genericul special de alegeri “părea portocaliu” şi ar fi trebuit “schimbat”. Citeste mai departe »

Citeste mai departe »

Nu contează modelul de Nokia pentru care am dat banii ca fraierul în reprezentanţa Orange din Mall Vitan. Rămâne doar senzaţia de stupidă neputinţă ce mi-a rămas atunci când am fost nevoit să duc telefonul de două ori în service pentru aceeaşi problemă. Dacă prima dată s-a reparat relativ repede, a doua oară Orange a ţinut să-mi reamintească faptul că trăiesc în România, unde serviciile sunt de rahat. Citeste mai departe »

Citeste mai departe »

Citeste mai departe »

Citeste mai departe »

Lăsat liber la vizitare pentru turişti, Castelul Sforzesco din Milano (Castello Sforzesco) nu îi poate impresiona prea mult pe românii obişnuiţi cu construcţiile medievale. Din păcate, doar peste hotare acest tip de vestigii reprezintă o investiţie în turism. La noi, majoritatea zac în paragină sau sunt exploatate de aiurea, ca în cazul Castelului Bran.

Citeste mai departe »

Printre cele mai faimoase teatre de operă din lume, Scala din Milano (Teatro alla Scala) nu te impresionează neapărat printr-o arhitectură ieşită din comun, ci prin spiritul viu care atrage aici milioane de turişti. Oricum, doar o mică parte dintre aceştia apucă să intre la vreun spectacol. Unul din motive: biletele ieftine se epuizează repede, iar dacă nu ai rezervare este greu să prinzi un loc fără vreo sută de euro.

Citeste mai departe »

În goana după clicuri şi trafic, pe bloguri au apărut mai multe teorii ale conspiraţiilor pentru a justifica/infirma diferitele clasamente de sezon. Din această scenarită s-a născut experimentul Fishilica, un blog recent apărut pe net, din categoria: “cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă.” Ideea e ca Fishilica, ultimul în Ze List, să primească rapid cât mai multe linkuri-test pentru a se vedea cât, cum şi în ce fel îi poate influenţa acest fapt blogul. Citeste mai departe »

Oprişan. Marian Oprişan. Baronul PSD de Vrancea, primul care a recunoscut înfrângerea lui Geoană în alegeri. A trecut cu bine şi peste criza violet, iar acum e portocaliu de-a binelea în pozele de pe site-ul preşedinţiei.

Citeste mai departe »

Pentru că e joi, Flacăra Violet şi-a făcut de cap şi a preluat site-ul Antena3.ro pentru o zi. Citeste mai departe »

Al patrulea stadion din Europa ca mărime, San Siro / Giuseppe Meazza este impresionant prin grija pentru detalii, porţile extrem de bine asigurate din raţiuni de securitate şi pentru cele trei vestiare ale sale: AC Milan, Internazionale Milano şi cel al oaspeţilor, evident, neinteresant pentru turişti. În afara stadionului te întâmpină sloganurile fanilor afişate pe garduri. Dacă ar fi în România ar fi vorba imediat de discriminare.

Citeste mai departe »

• “O seară frumoasă. Într-o ţară frumoasă. Putem să ne spânzurăm cu toţii.” (Herta Muller)

Romanele despre comunism / totalitarism rar pot fi şi frumoase. Ori sunt crude, descriu ideologia cu litere ucigătoare, în genul cărţilor despre închisoarea de la Piteşti, unde n-ai timp de frumuseţe în plină barbarie inumană, ori sunt relatări ale unor abuzuri neînţelese în mare parte decât de cei ce le-au trăit aievea. Astfel, cărţile despre -isme cu greu pot deveni romane, sunt mai mult file de istorie.

Te-ai fi aşteptat de la un laureat Nobel să treacă peste graniţa unui subiect atât de delicat cum e comunismul şi să rezolve dilema cu un tip de talent care să transceadă fenomenul. Nu este cazul la Herta Muller, cel puţin nu în romanul din 1992 şi tradus anul trecut la Humanitas: “Încă de pe atuci vulpea era vânătorul.” Dincolo de senzaţiile furişate despre perioada ultimilor ani de regim Ceauşescu, literatura aproape că lipseşte de aici, sau, mai exact, plictiseşte. În plus, în traducerea Norei Iuga răzbat cu uşurinţă cacofoniile şi, probabil, şi alte inexactităţi beletristice. Citeste mai departe »

Ştirea mondenă a săptămânii în Germania este apariţia super-porno-starului Sexy Cora în ditamai emisiunea Big Brother. Mai mult, super-ştirea e că deja Sexy Cora şi-a arătat sânii la duş, într-o băiţă alături de o altă concurentă, deocamdată anonimă, posibil viitoare sexy-porno-starletă. Citeste mai departe »

Citeste mai departe »

În buna tradiţie a lui Kurt Vonnegut, în romanul „Puşcăriaşul” (1979) satira societăţii americane trece prin toate etapele binefacerii capitalismului: sărăcie, lux, isterii desuete de buduar, scandaluri politice de supravieţuire (Watergate!), cultură de masă şi educaţie colectivă. Din acest ultim motiv, cine trece dincolo de povestea subţire a acestei cărţi spune adio Harvardului, în condiţiile în care studiile de elită de la prestigioasa universitate sunt ironizate la tot pasul. În plus, Vonnegut nu uită nici în aceste pagini de la mijlocul carierei de alter ego-ul său, scriitorul SF Kilgore Trout, care apare cu unele dintre cele mai reuşite nuvele de anticipaţie socială. Citeste mai departe »

Evident, preţuri orientative, din vitrină, înăuntru cifrele putând deveni cu adevărat ameţitoare. Milano…

Citeste mai departe »

În capitala modei luxul e în floare, fie că e vorba de magazinele de pe cocheta stradă Monte Napoleone, via Monte Napoleone, ori din preajma galeriilor Vittorio Emanuele II, Galleria Vittorio Emanuele II. Aşadar, shopping la Milano, tur virtual.

Citeste mai departe »

AXN România a lansat un nou serviciu online, prin care se pot urmări o parte din serialele şi filmele difuzate pe post. Deocamdată noul serviciu AXN Player este destul de slab dezvoltat, fiind accesibil doar publicului din .ro (din raţiuni de drepturi de autor) şi distribuind la liber doar o gamă redusă de servicii: câteva episoade din ceva seriale tv şi câteva ştiri, interviuri şi promo-uri video. Citeste mai departe »