Traficul din Bucureşti şi răsăritul apus de pe Autostrada Soarelui

Profesorul Gheorghe Buzuloiu (foto). Este unul dintre acei profesionişti în faţa căruia nu prea ai cum să faci nazuri, indiferent de vârsta lui, sau a ta. A fost “profi” pe vremea lui Ceaşcă, dar atât de “profi” încât astăzi e vânat de firmele private de top pentru poziţia sa avizată. Unii l-ar putea numi dinozaur, dar în cazul său asocierea te duce cu gândul la un T-Rex din filmul lui Spielberg, şi nu la exponatele de la Antipa. A făcut drumuri şi poduri de când se ştie, iar acum, la bătrâneţe, marea lui problemă e că drumurile şi podurile nu se mai fac ca la tinereţe: adică cu cap. În ciuda vârstei (peste 80 de ani), are încă o memorie brici, de student la Oxford. Spre exemplu, ţine bine minte cum s-a pus la cale prima autostradă românească. Şi ţine să reamintească acest lucru, prin memorii oficiale, şi autorităţilor statului. Voalat, vrea să le spună că Austrada Soarelui, căci despre ea este vorba, nu-i a lui Băsescu, a lui Mitrea, Berceanu sau Orban. Ea a fost gândită prin anii ‘70, pe când “actualii” erau prea mici ca să numere, ca Pristanda sau Bechtel, kilometrii de şosea executaţi.

Atenţie profesorul ne explică în 2008, pe când România e deja în Uniunea Europeană, cum ar trebui planificat un lucru serios, precum autostrăzile. Spre exemplu, îşi aminteşte el, în anii ‘70, ‘80, chiar şi ‘90 lucrările la A1 au ţinut cont de traficul din Bucureşti în zona de intrare pe magica şosea. Pe vremuri, traficul era aşa şi aşa. Azi, a explodat, iar mâine se va sufoca. Nimeni nu ţine cont acum, în 2008, de acest lucru. Nimeni, adică nici un “oficial”. Memoriile înaintate pe la Primărie de profesorul Buzuloiu sunt catalogate cu expresia capitalismului autohton: “Nu se poate”. Sau, cu variantele de-a râsu-plânsu de genul: “Vom analiza”, “Nu ţine de noi”, “Nu ne preocupă.” Un singur exemplu (Click pe foto pentru a o mări):

În fond, ce pana mea îi preocupă pe “ei”, “cei de azi”, “oficialii”? Profitul, căci nu-i aşa, asa-i în capitalis!. Există firme, care au primit avize, pentru a construi clădiri, care le aduc bani. Nu există în schimb nici o preocupare reală pentru traficul din Bucureşti. Nici un primar, Băsescu, Videanu, Oprescu etc., etc., nici unul nu s-a preocupat în mod real de fluidizarea traficului. Parcă toată lumea aşteaptă ca japonezii să găsească o soluţie miraculoasă, aşa-i privită azi chestiunea în Capitală. Mă rog, “aproape” toată lumea. Iată un “contraexemplu”: Citiţi mai jos unul din memoriile profesorului Buzuloiu (click pe foto pentru a o mări). Dincolo de limbajul tehnic şi de chichiţele de specialist, transpare un lucru mai rar întâlnit astăzi: propunerea unei soluţii.

P.S.: Merci Repy şi “La mulţi ani!”