De ce NU votez

Pentru că NU a fost o campanie electorală serioasă. Nu există nici un program propus de vreun candidat care să aibă acoperire în realitate. Toate promisiunile sunt atât de umflate, încât PIB-ul scârţâie din toate încheieturile. În plină criză financiară mondială NU a existat nici o discuţie credibilă despre ceea ceea ce va urma în România în următoarea perioadă.

Pentru că NU există candidaţi cu o autoritate morală şi profesională care să îţi capteze interesul. În afara câtorva nume celebre prin “politichie”, listele uninominale sunt pestriţe şi acoperite de anonimi. Personaje care au răsărit peste noapte şi care par să viseze doar la o “înfruptare” de patru ani. În aceste condiţii, îmi pare că portofelul lor va fi mult mai important decât respectarea promisiunilor electorale.

Pentru că NU a existat o concurenţă reală. Toţi candidaţii care “trebuie să iasă” nu au fost deranjaţi de contracandidaţi de marcă. A fost o înţelegere tacită între toate partidele astfel încât “eu să ies acolo, iar tu să ieşi dincolo toată lumea să stea liniştită în fotoliul de parlamentar.” Uninominalul ar fi trebuit să genereze competiţie între candidaţi. Ori tocmai acest lucru lipseşte din toate colegiile electorale.