Guvernul Şeptică şi Toci: “Asta are, asta n-are, uite-o p-aia câştigătoare”

Prima împărţeală a ministerelor între PSD şi PD-L a semănat cu o 6-6 mefistofelic între jocurile de cărţi Şeptică şi Toci. Asul şi Zecele reprezentau punctele de la Şeptică, adică ministerele cu bani, iar 7 (Şapte) taie tot la Cotroceni, în special miniştrii de pe listă. În rest, când spui Toci ai ales primul pachet de aşi şi decari, într-o frăţească împărţeală de bani publici în dezinteresul cetăţeanului.

A doua împărţeală a funcţiilor, în propriile partide, seamănă deja cu o Alba-Neagra de mahala, unde “Asta are, asta n-are, uite-o p-aia câştigătoare” se joacă la cel mai înalt nivel în aşa zisa Românie europeană. Am înţeles că se perfectează schimburi de genul - “Eu am primit ministerul X, dar ţi-l dau ţie dacă îmi dai ministerul Y şi o cafea la Hilton” - sau forţări pe ultima sută de metri - “Hai să-l punem pe al meu, că stoarce mai mulţi bani şi ne ajunge la toţi, plus că am un control mai mare pe el.” Numele vehiculate depăşesc senzaţia de “Greaţă” din romanul lui Sartre, ducând Mioriţa într-un ev considerat straniu chiar şi de bieţii ciobani moldoveni sau ungureni.

Până la urmă, toată această sinistră împărţeală din aceste zile NU va mai aduce pe mai nimeni la vot, nici măcar timidele sufleuri ‘telectuale cu votul alb nemaiţinând la binemeritatul popor român lăsat de izbelişte de proprii guvernanţi. Singura soluţie pentru a scăpa de crispare şi indiferenţă ar fi ca însuşi Patriarhul, singurul om important care nu a votat, să-şi găsească vreun general cu neuronii lui Che pentru a pune pe butuci în mod dictatorial şi democratic ceea ce a mai rămas din spaţiul carpato-danubiano-pontic. Abia pe urmă, după ce se mătură căcărezele, avem tot timpul din lume să luăm de la capăt profeţia lui Brucan. Şi asta pentru că primii 20 de ani, fesenistic vorbind, oricum nu se pun. Au fost degeaba.