22 decembrie 1989

Păstrez poza aceasta de ceva vreme, din timpul unei expoziţii organizate în Foaierul Teatrului Naţional. S-ar putea numi “amintiri despre comunism”, sau ce am înţeles din acel 22 decembrie 1989 pirogravat în istoria naţiei noastre. Compunerea acestui copil este dovada că memoria nu are vârstă, iar amintirile de atunci vor trăi într-un fel sau altul, indiferent de câte generaţii vor mai scurtcircuita acest colţ de lume. Remarc doar nonşalanţa cu care acel copil scria, la un an de la Revoluţie, sau Marele Deranj, sau ce o fi fost - “Domnul” în loc de “Tovarăşul.”
Primul eşalon al schimbării a fost aşadar lingvistic.