Slumdog Millionaire: “Vrei să fii milionar” la Hollywood, cu întrebări de Bollywood

Pe vremea Războiului Rece, sălile cinematografelor din România se încălzeau doar de la sutele de oameni care se buluceau să vadă producţiile indiene în două serii: “O floare şi doi grădinari”, “Vagabondul”, “Lanţul amintirilor.” Odată picaţi în dezmăţul capitalismului de cumetrie, filmele indiene au început să facă rating şi la TV, ajungând astăzi ca peliculele în cauză să fi fost deja difuzate până acum de câteva zeci de ori. Motivul? Sunt ieftine şi îşi găsesc mereu privitori dornici să stoarcă câte o lacrimă pe destinul eroilor de la Bollywood. În fapt, întregul Bollywood s-a construit ca o structură romanţată a marelui Hollywood de peste ocean. Într-o parte luxul de carton şi scenariile siropoase, în cealaltă investiţiile fastuoase şi intrigile adevărate. Numai că, ceea ce părea la început doar o copie de mucava a ajuns să devină o industrie profitabilă. Când scenariştii de la Hollywood intrau în grevă din cauza salariilor, la Bollywood se lucra la turaţie maximă. Iar în anul în care în jilţul de la Casa Albă s-a aşezat primul cetăţean de culoare, un film de orientare indiană se pregăteşte să câştige un Oscar în cetatea filmului. Hoolywood-ul american a ajuns, se pare, în momentul în care predă o parte din lauri clonei de la Bollywood. Iar toată această aiuritoare răzvrătire a valorilor are, în 2009, o singură sursă: filmul Slumdog Millionaire.

Slumdog Millionaire, o producţie făcută după reţeta succesului de la Hoolywood, dar cu armele maeştrilor de la Bolywood. Slumdog Millionaire, un film modern, care transpune în peliculă “Copiii din miez de noapte” ai lui Salman Rushdie, fără ca această substituire să pară un gest elevat. Este povestea unui băiat de mahala din India suprapopulată care reuşeşte, printr-o pură întâmplare, să câştige celebrul concurs “Vrei să fii milionar.” În subtext, se acreditează idee că miracolul a fost posibil doar prin dragostea pe care puştiul norocos o nutreşte faţă de o fată cu suflet mare, pusă de împrejurări să practice cea mai veche meserie din lume. Slumdog Millionaire are parte de acţiune, de suspans şi de happy end. A cucerit deja publicul de peste Ocean, a ameţit Europa. Se pregăteşte să câştige Oscarul cu sentimentul că ar fi vorba de cel mai firesc lucru din lume.

Altădată, înainte de capitalismul de cumetrie şi Războiul Rece, Mircea Eliade îşi desăvârşea în India formarea spirituală, alegând mai apoi să profeseze pe bani frumoşi în America tuturor posibilităţilor. Uimit, el ajungea să noteze în jurnal discrepanţele culturale uriaşe: în India asimila sfaturile maeştrilor spirituali, în timp ce în facultăţile din America, cei mai buni elevi de-ai săi nu auziseră niciodată de Shakespeare. Între timp, India a devenit o mare putere demografică şi militară, iar banii de la Bollywood au reuşit să cumpere un mare premiu peste ocean. În Slumdog Millionaire ultima întrebare din concurs, pentru potul cel mare, este extrasă din opera lui Alexandre Dumas: “Care este cel de-al treilea muşchetar?” Un răspuns la întâmplare şi un Oscar e prea mult, chiar dacă e vorba de popularul Aramis. În astfel de situaţii începi să-l îndrăgeşti pe Virgil Ianţu…

SLUMDOG MILLIONAIRE

Detalii despre film pe imdb.com.