e-Poftim!

1. Că tot s-au apucat unii să înveţe alfabetul, până să ajungi la litera f îţi trebuie şcoală nene, nu ajunge grădiniţa. Pentru că unii confundă verbul “a fura” cu frustrările propriilor neuroni, ţin să reamintesc că există o diferenţă fundamentală dintre a râcâi cu pixul sursa primară, sau a şterge cu guma capul vreunui prezentator de ştiri pentru a muta chestia preluată într-un spaţiu temporar convenabil şi neconcurenţial. Dacă există YouTube şi embed nu înseamnă şi că alfabetizarea a evoluat până la klingonienii din Star Freck, unde doar “Te uiţi şi priveşti.” Plus că chestiile de onoare nereperată se pot rezolva în epoca lui Bill Gates şi printr-un simplu telefon, nu e nevoie de alergătura virtuală prin neuronii intranetului, care ajunge, vrei nu vrei, în fundătura cu fundaşe.

2. Nu există nici un conflict între trustul cutare şi trustul cutare, ci doar o atenţionare a pieţei în legătură cu starea avansată de pubertate din care unii refuză să iasă. Pentru că piaţa nu crede în miracole, iar basmele sunt doar pentru adormit copiii care l-au pipăit pe Moş Crăciun de un crac. Restul e tăcere sau cancan, depinde de care parte a tastaturii te afli.

3. Dacă pornachele pică în zona dubioasă moral, şpaga cade direct în penal, fie că e vorba de bloguri, site-uri, sau agenţii matrimoniale.

4. În toată iureşia cel mai meseriaş a fost Brăduţ, care a aflat la ţanc cine e boss-ul