Paşapoartele biometrice

Circulă pe internet tot felul de anunţuri privind pericolul paşapoartelor biometrice. Pornit acum câteva săptămâni, protestul împotriva noilor acte de identitate a debutat cu un îndemn la boicot venit din partea câtorva feţe bisericeşti. Neîncrederea a acaparat imediat o bună parte din enoriaşii creştini, dezbateri aprinse pe această temă având loc atât în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, cât şi în Parlament. Dacă oficialii Bisericii s-au spălat rapid pe mâini de problemă, preferând să poarte noile paşapoarte indiferent de presupusele cipuri pitite printre rânduri, parlamentarii s-au văicărit ceva mai vocal, speriaţi fiind de numărul 666, ce depăşea cu un nouă întors zarul ideal de la table. Până la urmă, legea prin care se introduc noile minunăţii biometrice a trecut, cu amendamentul că cine nu doreşte poate deţine în continuare un paşaport pe stil vechi. Cu precizarea că în acest din urmă caz paşaportul trebuie reînnoit an de an.

Cu toate acestea, neîncrederea deja sădită de zelul religios al românaşilor a prins rădăcini adânci, fiind acum imposibil să mai înnăbuşi îndoiala faţă de acest proiect. Mai mult, unele forme de protest tind să capete caracter juridic, prin îndemnuri precum cel din link-ul de mai jos:

Protest împotriva introducerii paşapoartelor biometrice.

În tot acest tăvălug mistic/juridic/apocaliptic toată lumea a uitat de legea Big Brother, prin care telefoanele, sms-urile şi mail-urile privaţilor devin informaţii publice ale statului. Rămâne doar consolarea că, oricât ar fi de destoinice serviciile, nu vor putea în vecii vecilor să asculte toate convorbirile şi să citească toate mail-urile de pe teritoriul Mioriţei Europene.