Memorabila întâlnire dintre Kurt Vonnegut şi Kilgore Trout

• “Trecutul mă face să mă cac pe mine de frică, nu viitorul.” (Kurt Vonnegut – “Micul dejun al campionilor”)

Pentru cine îl descoperă pe Kurt Vonnegut prin romanul „Micul dejun al campionilor sau La revedere tristă zi de luni!” probabil că va percepe fraza scurtă şi dinamică a acestuia ca pe o aiureală. Pentru ceilalţi, care au trecut prin „Abatorul 5” şi „Galapagos” cu dorinţa devoratoare de a surprinde cât mai repede finalul unei vieţi ficţiune, pestilenţială, dar genială, romanul acesta devine extrem de preţios. Şi asta pentru că Vonnegut a ales ca în această carte, scrisă în 1973, să-şi încheie socotelile cu cel mai drag personaj din cariera sa: scriitorul SF Kilgore Trout, un alter-ego al operei = vieţii sale.

Finalul din „Breakfast of Champions” îi găseşte pe amândoi, Vonnegut autorul şi Trout personajul, înlănţuiţi într-un dialog pe care doar beletristica îl poate oferi ca refugiu la trista zi de azi.

• “Eu am de gând să le pun în libertate pe toate personajele literare care m-au slujit cu atâta credinţă în timpul carierei mele literare. Sunteţi singurul căruia-i spun chestia asta. Pentru ceilalţi noaptea asta o să fie o noapte ca oricare alta. Sculaţi-vă, domnule Trout, sunteţi liber, sunteţi liber cu adevărat.” (Kurt Vonnegut în dialog cu Kilgore Trout în romanul Micul dejun al campionilor)

De fapt, finalul cărţii e mai profund de atât. Se sfârşeşte cu cel mai evoluţionist cuvânt pe care l-a adoptat literatura: „ETC.”

Vezi şi:
- Kurt Vonnegut, Saul Steinberg şi România
- Cutremur de timp. Fabulă cu Kilgore Trout şi Kurt Vonnegut