“Bun venit printre maimuţe” – O urare umanistă în stil Vonnegut

• “La naiba, e vremea să se afle câte ceva despre prietenul meu, EPICAC.” (Kurt Vonnegut)

EPICAC este un computer care scrie poezii, se îndrăgosteşte şi apoi se autodistruge. La naiba, “EPICAC” e o nuvelă din volumul de povestiri „Bun venit printre maimuţe” de Kurt Vonnegut (1922 – 2007). Ca şi în cazul lui EPICAC, şi alte personaje presărate de Vonnegut prin romanele sale apar descrise iniţial în povestiri. Volumul adună laolaltă o parte din aceste scrieri care, uneori, au reprezentat un preambul pentru alte cărţi de succes. Totuşi, ca nuvelist, Vonnegut ştie să păstreze regulile jocului: text succint, intrigă scurtă, final neprevăzut, totul în maxim 10-20 de pagini, cât ţine o povestire.

Şi pentru că s-a ajuns deja cu traducerea în română a nuvelelor lui Vonnegut, merge o trecere în revistă a cărţilor sale traduse până acum la noi:
- “Pianul Mecanic” (1952)
- “Sirenele de pe Titan” (1959)
- “Leagănul pisicii” (1963)
- “Fii binecuvântat, domnule Rosewater sau Nu strica orzul pe gâşte” (1965)
- “Mama noapte” (1966)
- “Bun venit printre maimuţe” (1968)
- “Abatorul cinci sau Cruciada copiilor: Un dans obligatoriu cu moartea” (1969)
- “Micul dejun al campionilor sau La revedere tristă zi de luni” (1973)
- “Bufoniada sau Gata cu singurătatea!” (1976)
- “Puşcăriaşul” (1979)
- “Dick Ochi-de-mort” (1982)
- “Galapagos” (1985)
- “Barbă Albastră” (1987)
- “Hocus Pocus” (1990)
- “Cutremur de timp” (1997)
- “Un om fără de ţară” (2005)

Vezi şi:
- Memorabila întâlnire dintre Kurt Vonnegut şi Kilgore Trout
- Cutremur de timp. Fabulă cu Kilgore Trout şi Kurt Vonnegut
- Kurt Vonnegut, Saul Steinberg şi România