Tabloidizarea pe timp de criză

• “Competitorii noştri vor fi extrem de tentaţi să încetinească ritmul, reducând calitatea în căutarea unui profit rapid. Voi fi foarte ferm în ceea ce priveşte politica acestei companii: acolo unde alţii vor fi tentaţi să dea înapoi în faţa cititorilor, spectatorilor, utilizatorilor şi clienţilor, noi ne reiterăm angajamentele.” (Rupert Murdoch despre perioada de criză financiară, într-o notă internă către angajaţi)

Tabloidele sunt ziare respectate pretutindeni în lume, chiar dacă ingrate prin stilul agresiv cu care îşi provoacă cititorii. Tabloidizarea în media nu e un fenomen recent, e aproape dintotdeauna, chiar dacă în ultima vreme pare a fi din ce în ce mai hulit de puritanii deontologiei profesionale. Toate acestea îşi au locul lor pe o piaţă liberă, mai ales că tabloidul şi tabloidizarea rimează cel mai adesea cu profitul adus în buzunarele investitorilor. Şi totuşi, dincolo de pasiunea pentru sex, morbid şi senzaţional, lucruri fireşti pe această nişă, e greu de explicat de ce un important jurnal de ştiri a ţinut ca în ziua în care se sărbătorea Paştele catolic să prezinte în deschidere o ştire despre moartea soţiei unui manelist, nici de ce cel mai citit ziar tabloid de la noi transmite live text pe net înmormântarea acesteia.

În acest punct nu mai e vorba de tabloidizare, otevizare sau alte concepte mioritice apropiate scandalului. Ci, pur şi simplu, unele hăţuri au fost scăpate din mână, cum bine intuia Rupert Murdoch, poate cel mai mare magnat media al momentului, în citatul de mai sus.