Mircea Lucescu. Despre ghinion, noroc şi patron

Mircea Lucescu s-a plâns ani de-a rândul de lipsa de noroc, planul structurilor, comisiilor, comitetelor interne şi internaţionale, s-a plâns că a fost persecutat de comunişti deşi a antrenat la echipa Miliţiei şi la naţională în plin regim totalitar, s-a plâns că îl lucrează Vestul capitalist, deşi de unul singur a ajuns şi n-a rămas la Inter Milano şi, în general, a pus orice eşec pe alţi umeri decât ai săi. Şi totuşi, în această avalanşă de plângeri a rămas mereu unul dintre cei mai talentaţi antrenori din Europa ultimilor ani, a câştigat câteva campionate în mai multe ţări, a avut şi are salarii peste media oricărui alt sportiv român, iar acum, în sfârşit, are şi un trofeu european. Pentru că, într-o zi, când l-a părăsit ghinionul, iar structurile, comisiile şi comitetele au intrat în concediu, Mircea Lucescu a reuşit să ridice deasupra capului Cupa UEFA într-o perioadă în care în fotbalul mare astfel de trofee sunt aşezate cu grijă şi pe bani mulţi într-un insectar de lux.

Şi dincolo de această poveste, Şahtior Doneţk - Werder Bremen 2-1, după prelungiri, Mircea Lucescu şi Răzvan Raţ au câştigat Cupa UEFA etc., etc. rămâne doar senzaţia că acest trofeu nu ar fi fost posibil fără luciditatea patronului din Doneţk, Rinat Ahmetov, care l-a păstrat pe Lucescu şi atunci când echipa nu juca mai nimic şi care a scos în permanenţă bani din buzunar ştiind că, într-o seară de mai, va putea să-i deconteze. Fără număr.

FINALUL MECIULUI ŞAHTIOR - WERDER 2-1

Foto: SportMax