Sexgate de Dâmboviţa, fără finalizare
Există cu siguranţă câteva zeci de puştoaice care ar putea depune mărturie, la orice oră, în favoarea fostului ministru liberal Paul Păcuraru. Până acum vreo doi ani un personaj şters pentru opinia publică din ţară, Păcuraru a fost în schimb un lider local foarte activ printre tinerii din zona Galaţi-Brăila. Foarte mulţi studenţi şi, în special, studente, au beneficiat de sprijinul său: prinderea unei repartiţii în cămin, unele facilităţi legate de burse şi, în general, orice gen de sprijin care putea fi rezolvat legal, dar care, ca orice lucru legal din România, avea nevoie în prealabil de un telefon. Şi, curios lucru, din toată această adunare de fete tinere nu se va găsi niciuna, dar absolut niciuna, care să reclame faptul că ex-ministrul Muncii ar fi cerut în schimb favoruri sexuale. Mai explicit, favoruri de orice natură.
Un maieu, un peneleu
Cu toate acestea, Paul Păcuraru este astăzi şi fără mandatul de ministru, dar şi protagonistul unui sexgate electoral în care, se pare, ar fi fost păcălit de o duduie să-şi arate organele intime pe un video-chat. Tras de ceva vreme pe linie moartă în PNL, Păcuraru se dezvinovăţeşte şi susţine că aceste imagini sunt trucate. Nu toate, spune el, ci partea cu libidoşeniile. În rest, îşi asumă discuţia avută pe mess şi înregistrată pe video-chat, precum şi postura din primele imagini ale filmuleţului: cea în care stă în maieu în faţa calculatorului. Paul Păcuraru nu este nicidecum vreun playboy şi, până acum, a fost ferit de orice acuzaţii de natură sexuală. În acest caz este chiar posibil ca declaraţia sa să fie cea adevărată: imaginile să fie trucate, iar scandul să se dovedească a fi unul aranjat pentru bani şi interese electorale. Totuşi, rămâne prima parte a cazului: ce o fi fost în mintea fostului ministru când, ca persoană publică, şi-a permis riscul de a discuta cu o persoană necunoscută pe chat îmbrăcat doar în maieu?
“Onoarea nereperată”
De fapt, de abia în acest punct al problemei se vede slăbiciunea lui Păcuraru şi, generalizând, a politicienilor români. Om cu dare de mână, gestionând afaceri de succes şi având asigurată potenţa financiară pentru orice tip de criză, Păcuraru, în ciuda sfaturilor apropiaţilor, s-a aruncat în “onoarea” ocupării unui fotoliu în Guvern, fără a-şi asuma şi riscurile. A pierdut cam tot ce câştigase până atunci: din momentul numirii sale în funcţia de ministru al Muncii în Guvernul Tăriceanu au intervenit rapid procurorii DNA, care i-au luat la purecat afacerile, fiul său, pe numele căruia trecuse cea mai mare parte din business, a fost şi el implicat într-un brusc scandal de corupţie, iar “onoarea”, după cum se poate vedea astăzi, i-a rămas nu doar “nereperată”, ci făcută praf.
Politica între satisfacere şi satisfacţii
Nu dau doi bani pe presupusa masturbare a unui fost ministru. La câţi onanişti există în politica românească, acest simplu fapt nu demonstrează nimic. Oricum, la cum arată imaginile, blurate şi de o calitate îndoielnică, sunt convins că nici măcar puştanii de 14 ani nu au reuşit să-şi satisfacă vreo fantezie privindu-le. Ar fi fost mult mai interesant dacă în locul acestui sex-gate ar fi apărut vreo rezolvare juridică a scandalului de corupţie. Aşa însă, politica românească rămâne cu aceeaşi imagine mofluză. Prinşi de vremuri cu pantalonii în vine, politicienii români nu se dovedesc a fi nici măcar suficient de abili pentru a-şi gestiona propria imagine, darămite problemele unei întregi naţii. Dacă acest scandal ar fi avut loc într-o democraţie occidentală, cei implicaţi ar fi reuşit să stoarcă la maximum foloasele. Încercaţi un simplu truc: postaţi un articol biografic despre Bill Clinton şi unul despre George W. Bush şi o să aveţi surpriza ca primul să aibă cel puţin dublul afişărilor celui de-al doilea. Deh, Monica Lewinski… În schimb, pe Dâmboviţa, nici măcar o parodie de sexgate, cum e cazul de faţă, n-are finalizare.
Postat in Politică
Etichete: Monica Lewinski, Paul Pacuraru, sex, sexgate