Apel umanitar: „Am vrut să fac sport, dar am ajuns în scaunul cu rotile din cauza unei erori medicale”

• “Dintotdeauna am fost pasionată de sport şi mă vedeam urmându-mi acest vis. Eram o persoană foarte vioaie, practicam atletism, înot, mergeam în fiecare zi cu bicicleta, iar acum sunt nevoită să-mi petrec timpul într-un scaun cu rotile. În schimb am primit o palmă de la viaţă, din cauza unei erori medicale.”

Pentru că doamna ministru Monica Iacob Ritzi a început o campanie de încurajare a practicării sportului şi pentru că doamna ministru Elena Udrea chiar face sport la Paris, jucând tenis cu Ilie Năstase, pentru că domnul ministru Ion Bazac susţine integritatea actului medical, iar toţi aceşti politicieni sunt încă în campanie electorală, pentru că Gazeta Sporturilor a început campania “Ne pasă de sport”, susţinută de Cătălin Tolontan, pentru că ProsSport şi Sport.ro anunţă că susţin orice iniţiativă sportivă cetăţenească, poate ar fi bine să-şi arunce un ochi pe blogul unei tinere care, dintr-o eroare medicală, a ajuns în scaunul cu rotile, deşi ea îşi dorea doar să urmeze cursurile facultăţii de Educaţie Fizică. Numele tinerei e Adelina Avramescu, nu o cunosc, dar mă gândesc că toate aceste persoane şi instituţii importante enumerate mai sus ar putea verifica şi, după caz, rezolva, apelul umanitar primit de mine pe mail:

NUMELE MEU ESTE ADELINA AVRAMESCU, AM 23 DE ANI SI SUNT DIN LUGOJ. VA ROG DIN TOT
SUFLETUL SA-MI PUBLICATI MESAJUL. AM NEVOIE DE AJUTOR. BLOGUL MEU ESTE
http://adelinaavramescu.wordpress.com ACOLO AM POSTAT ADRESELE ZIARELOR CARE AU
PUBLICAT ARTICOLE DESPRE MINE. VA MULTUMESC.

Pana in 2001 eram ca oricare adolescenta: fericita, vioaie, activa, plina de
sperante. Cel mai mare vis al meu era sa
termin liceul si sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica. Acum la 23 de
ani, totul s-a naruit. Nici nu mai indraznesc sa sper. Soarta a fost dura cu mine,
lasandu-mi viitorul in mainile celor cu suflet mare, la indurarea lor. In urma cu
opt ani, am fost diagnosticata cu o boala mai ciudata, lupus eritematos sistemic.
Ce parea la inceput doar rutina medicala s-a dovedit a fi mai tarziu un calvar. Am
fost internata in multe spitale din judetul Timis. Din 2002, a inceput lupta cu
destinul. Atunci am fost cu mama la un medic specialist de la Spitalul Colentina
din Bucuresti. Din nefericire a trebuit ca tocmai eu sa fiu subiectul unei erori
medicale.
Specialistul mi-a dat un tratament mult prea puternic pentru varsta si greutatea
mea. Aveam 17 si 45 de kg. Iar tratamentul care consta in injectii, perfuzii si
altele, continea doze mult prea mari de medicamente. Nici macar nu mi-au spus ca
unul dintre medicamente era din categoria citostaticelor. Niciodata, pe tot
parcursul terapiei, nu mi s-a spuc ca voi pierde calciu si ca oasele vor fi
afectate. Prin urmare, nu mi s-a prescris niciun supliment mineral sau vitamine.
Tratamentul a fost atat de puternic, ca dupa trei luni am ajuns sa nu mai pot
merge. Dupa o multime de alte analize, am aflat ca am osteoporoza cortizonica
severa si rei fracturi la coloana. Mi-e aproape imposibil sa descriu in cuvinte
suferinta ingrozitoare prin care am trecut. Cateva luni bune am fost nevoita sa
stau in pat, fara sa ma pot misca. Toate visele mele s-au spulberat din cauza
acelui tratament gresit. Ce vina aveam eu? Dintotdeauna am fost pasionata de sport
si ma vedeam
urmandu-mi acest vis. Eram o persoana foarte vioaie, practicam atletism, inot,
mergeam in fiecare zi cu bicicleta, iar acum sunt nevoita sa-mi petrec timpul
intr-un scaun cu rotile. In schimb am primit o palma de la viata, din cauza unei
erori medicale. Cine imi da inapoi toti anii de chin? Cine imi poate umple golul
din inima si alina durerea? Port corset medicinal de ani de zile, fie iarna, fie
vara. Pot sa merg uneori, dar obosesc foarte repede din cauza celor cinci fracturi
la coloana, pe care le am astazi. E cumplit. Si mai dureros e faptul ca stiu ca am
o sansa sa-mi recapat sanatatea pierduta in urma cu multi ani. Pot fi operata la
coloana vertebrala, la o clinica din Viena. Numai ca sunt mult prea mari costurile
operatiei. As avea nevoie de vreo 30.000 de euro, suma pe care mi-e imposibil s-o
obtin numai cu ajutorul familiei. Sunt disperata, pentru ca sunt tanara si pot fi
inca de folos lumii. Nu vreau sa-mi traiesc viata inutil. Daca fiecare
dintre voi, cei care cititi aceste randuri, ati contribui cu cate putin la
vindecarea mea, va promit sa nu regretati investitia.. Nu mai vreau sa plang de
durere si nici sa depind de ajutorul celorlalti. Numai voi ma puteti pune pe
picioare.

Am deschise doua conturi pe numele mamei mele, Avramescu Felicia.
Banca BRD-GSG, Sucursala Lugoj.
Cont in lei - RO80BRDE360SV66440233600
Cont in euro - RO72BRDE360SV59226503600