Matei Călinescu a murit, Zacharias Lichter rămâne nemuritor

Nu credeam să mai fie loc de moarte în pleiada scriitorilor români atraşi iremediabil de farmecul culturii interbelice, singura ce a adus literatura noastră în preajma geniului şi universalităţii. Şi totuşi, ce veste tristă…, în Statele Unite, la Bloomington, s-a stins din viaţă criticul, poetul şi scriitorul Matei Călinescu. Născut în 1934, la Bucureşti, era printre ultimii oameni de cultură români care mai făceau legătura cu o generaţie dezrădăcinată sau pur şi simplu ucisă de istoria comunismului care a cotropit şi România.

Destinul său nu a fost unul neapărat spectaculos, dar scrierile sale au prins fără şovăire acea plăcere şi uşurinţă a textului caracteristică marilor oameni de litere. Din noianul consistent de cărţi publicate în ţară şi peste hotare, rămâne pentru mine minusculul roman/eseu/poveste “Viaţa şi opiniile lui Zacharias Lichter.” O carte apărută în 1969, dar care poate fi citită cu nedisimulată plăcere şi astăzi, şi oricând. O carte ce a lansat în eternitate un personaj nemuritor, Zacharias Lichter, ce nu-l va părăsi niciodată pe muritorul Matei Călinescu în istoria literaturii din toate timpurile şi de apoi.

“Binecuvânt flacăra care-mi pustieşte fiinţa
Flacăra care-mi aprinde cuvintele seci
Flacăra care-mi aprinde chiar umbra pieritoare,
Flacăra de chin şi de bucurie,
Cumplita flacără a lui Dumnezeu.” (Zacharias Lichter / Matei Călinescu)

Mai multe despre Matei Călinescu, pe Wikipedia.