Bogdan Pitaru
Bogdan Pitaru Blog

Herta Muller – “Încă de pe atunci vulpea era vânătorul.” Comunismul Nobel

January 18th, 2010 de bogdanpitaru.ro
  • O seară frumoasă. Într-o ţară frumoasă. Putem să ne spânzurăm cu toţii.” (Herta Muller)

Romanele despre comunism / totalitarism rar pot fi şi frumoase. Ori sunt crude, descriu ideologia cu litere ucigătoare, în genul cărţilor despre închisoarea de la Piteşti, unde n-ai timp de frumuseţe în plină barbarie inumană, ori sunt relatări ale unor abuzuri neînţelese în mare parte decât de cei ce le-au trăit aievea. Astfel, cărţile despre -isme cu greu pot deveni romane, sunt mai mult file de istorie.

Te-ai fi aşteptat de la un laureat Nobel să treacă peste graniţa unui subiect atât de delicat cum e comunismul şi să rezolve dilema cu un tip de talent care să transceadă fenomenul. Nu este cazul la Herta Muller, cel puţin nu în romanul din 1992 şi tradus anul trecut la Humanitas: “Încă de pe atuci vulpea era vânătorul.” Dincolo de senzaţiile furişate despre perioada ultimilor ani de regim Ceauşescu, literatura aproape că lipseşte de aici, sau, mai exact, plictiseşte. În plus, în traducerea Norei Iuga răzbat cu uşurinţă cacofoniile şi, probabil, şi alte inexactităţi beletristice.

Oricum, dincolo de meritele unui premiu Nobel pentru Literatură se ascund iţele unor decizii luate de multe ori cam peste piciorul artei. Oricând se pot regăsi după orice criteriu artistic inventat de om cel puţin trei-patru scriitori români şi de aiurea mult peste unii laureaţi, dar asta e o altă discuţie, într-o altă seară. “O seară frumoasă…”

Herta Müller s-a născut s-a născut în 1953, la Niţchidorf, Timişoara. În 1987 a emigrat în Germania. În 2009 a primit premiul Nobel pentru Literatură.

Foto şi detalii - aici.

Postat in Cultură

Un Raspuns

  1. Ada 21 feb

    Felicitari d-nei Herta Muller pentru premiu! Sunt mandra ca o persoana de origine romana a castigat un asemenea premiu.
    Am cumparat cartea “Încă de pe atunci vulpea era vânătorul” si am citit cam jumatate din ea, apoi am frunzarit-o pana la sfarsit. M-a dezamagit. Mi se pare o carte cu un stil sacadat, mecanic, autist si care nu ma reprezinta. Spun ca nu ma reprezinta pentru ca am trait vremurile pe care autoarea le descrie, insa am regasit in carte putine lucruri in comun cu amintirile mele personale. Totusi, cartea are un impact puternic, probabil datorita descrierilor de o uratenie intentionat exagerata, neverosimila.
    Am decis sa scap de carte, insa nu oricum - putea sa se murdareasca altcineva, si am dus-o la taietor. Este prima, si cred ultima, carte pe care o sfarsesc astfel.

Scrie un Comentariu

Nota: Publicarea comentariului ar putea fi intarziata. Nu repostati comentariul.